DARIA MIHAELA MURĂRAȘU – SENSIBILITATEA, FINEȚEA ȘI TENACITATEA ÎN VIAȚĂ ȘI ÎN POEZIE

editura_contour_Daria_mihaela_murarasu_cronica_de_familie

M-am născut în Iași, pe data de 17 ianuarie 1953, fiind al treilea copil al familiei Prof. Victor și Lucia Condurache. Școala primară am făcut-o în cartierul Copou, unde am avut un învățător de legendă – tizul meu, Condurache Ștefan, căruia îi păstrez o  deosebită stimă. Studiile liceale (secția umanistă) le-am urmat la liceul “Garabet Ibrăileanu” până în anul 1971.

Copilăria ne-a fost marcată de personalitatea tatălui nostru, profesorul Victor Condurache, care, în 1959 s-a implicat în înființarea “Muzeului Unirii”, fiind primul director al acestuia, ulterior reprezentând România în cadrul diviziei de monumente și muzee a UNESCO.

Eram fascinată de obiectele pe care tata le achiziționa pentru muzee: ceasul de aur al lui Cuza, cărți rare, documente, pe care mai târziu le-am văzut expuse în muzeu. Tata era un om de o vastă cultură, care citea enorm de mult. De la el, cred, am moștenit toți pasiunea pentru citit și pentru competiții.  Făceam concursuri de cunoștințe istorice și geografice duminica, când ne întâlneam toți la masă.

Mama, de o rară sensibilitate și discreție, i-a fost tatei alături în perioada pariziană (și până atunci). După moartea lui, în 4 ianuarie 1966, mama a devenit stâlpul familiei, având grijă de noi, care eram toți la școala.

După liceu, am dat admiterea la Institutul Politehnic, Facultatea de instalații, în 1976, obținând o diplomă de subinginer. Am lucrat în proiectare la DSAPC (Habitat), instalații termice și ventilație. Din 2008 sunt pensionată pe caz de boală (fac dializă), lucru care nu mă împiedică să am grijă de firma înființată împreună cu Dan.

În 1986 m-am căsătorit cu Dan Murărașu. Avem doi copii deosebiți – băiatul, Marius, lucrează la Comisia Europeană, iar fata, Mara, este studentă la medicină în Iași. Tatăl lor, care îi adora, îi privește și veghează de sus, din ceruri.

Mihaela Murărașu

Daria Mihaela Murărașu este autoarea a două volume de poezii: Noapte cu lună și cerbi lansat în luna ianuarie a anului 2014 și Cronică de familie, ce a avut lansarea pe 25 ianuarie 2015. Ambele titluri au fost publicate la Editura Contour.

ÎNTÂLNIRE CU LYNN GENTRY

Tu câți bani ai da pe un cadou? Fie el de ziua mamei, iubitului/ iubitei sau a unei rude îndepărtate?

În stația de metrou din Manhattan, New York,  un cadou mai mult decât original costă… cât vrei tu.  Un poet așezat în fața unei mașini de scris destul de veche, stă în spatele unui afiș pe care scrie: „ALEGE UN SUBIECT. ALEGE PREȚUL. PRIMEȘTE O POEZIE.”

Pe Lynn Gentry îl găsești iarna aceasta în fiecare zi, la intrarea stației de metrou din Union Square. După ce a scris poezii în Seattle, Portland, Reno, Salt Lake City, Cheyenne, Fort Collins, Omaha, Des Moines, Lafayette, și Chicago, talentul l-a purtat acum în New York, unde se pare că este primit foarte bine.

Pe lângă faptul că uimește cu iscusința sa și cu rapiditatea cu care scrie poeziile „comandate”, Lynn câștigă în jur de 700$ pe lună, oamenii plătindu-i pe un poem în jur de 5-10$, sumă ce sună destul de bine. Cel mai valoros poem al său a încasat 122$.

Vorbele frumoase nu pot fi cumpărate cu bani, poeții consacrați nu pot fi găsiți la colț de stradă, talentul nu aparține oricui. Dar ce știm noi? Lynn Gentry ne contrazice într-un mod de-a dreptul plăcut!

editura_contour_lynn_gentry_intalnire_cu_lynn_gentry

editura_contour_lynn_gentry_intalnire_cu_lynn_gentry

editura_contour_lynn_gentry_intalnire_cu_lynn_gentry

editura_contour_lynn_gentry_intalnire_cu_lynn_gentry

DUMITRU MURARU – OMUL CU POVEȘTILE

 

editura_contour_povestea_de_la_gura_sobei_muraru_dumitru

 

Dumitru Muraru s-a născut pe 8 februarie 1954, în satul Pângărați-Castel, din comuna Pângărați, județul Neamț, fiind al șaptelea copil din cei doisprezece ai familiei Ana și Vasile Muraru. A terminat clasele primare la Școala Bejenia și cele gimnaziale la Stejaru. A urmat apoi cursurile Liceului Pedagogic „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamț, făcând parte din prima generație a liceului. A predat inițial în mai multe școli din zonă (Pârâul Caprei și Telec din Bicazul Ardelean, Dochia din Girov, Mastacăn din Borlești), obținând postul de titular în localitatea de domiciliu, acolo unde încă mai predă literele alfabetului și astăzi. Stagiul militar l-a finalizat în mica și eleganta stațiune de atunci, Sulina. S-a căsătorit cu soția sa, Maria, în anul 1983 și au împreună două fete: Iuliana și Ana-Maria.

Una dintre marile pasiuni ale sale, în afară de aceea de a fi dascăl, este muzica pe care cel mai frumos o manifestă pe acordurile ludice ale acordeonului. Încă din clasa a V-a a început să se împrietenească cu acest instrument, cu ajutorul căruia a trecut prin toate momentele, și bune și rele, pe care viața i le-a pus în cale. În liceu, a făcut parte din taraful liceului și din trupa de dansuri populare, perioadă despre care vorbește tot timpul cu un zâmbet copilăresc pe față.

Cartea de față a fost realizată fără ca scopul inițial să fie publicarea acesteia. Ea constituie o surpriză pentru scriitor, care este absolut convins de faptul că povestirile sale încă mai zac necitite de nimeni în  cufărul cel vechi din podul casei…

(Ana Muraru)

Desfăcând pachetul oferit în dar de Moș Crăciun prin intermediul Anei-Maria, am avut reacții nebănuite: de mirare, de surprindere, de uluială; a fost una dintre cele mai mari surprize  de care am avut parte în cei aproape șaizeci și unu de ani parcurși în viață până în prezent.

Prima impresie produsă în mintea mea a fost următoarea: gândul m-a condus la versurile lui Tudor Arghezi, care se potrivesc situației de față ca o mănușă:

DIN BUBE, MUCEGAIURI ȘI NOROI

ISCAT-AM FRUMUSEȚI ȘI PREȚURI NOI.

Iată că s-a găsit cineva care a pus preț pe niște preocupări năstrușnice de-ale mele în momentele în care căutam să-mi umplu timpul cu ceva.

Dumitru Muraru, 27 decembrie 2014

Cartea de povestiri adevărate Povestea de la gura sobei, de Dumitru Muraru a fost publicată în decembrie 2014 la Editura Contour.

MĂNĂSTIRE ÎNTR-UN PICIOR, GHICI CIUPERCĂ CE-I?

Unii ar putea spune că găsim ciupercile doar în pădure, în cărțile de specialitate sau în cele de bucate. Dar surprinzător, nu este așa.

Mellisa Jay Craig a creat o expoziție de 99 de cărți ce arată exact ca ciupercile Amanita Muscaria. Cunoscută la noi ca ca buretele muștelor sau buretele pestriț, acest soi de ciupercă este otrăvitoare și psihoactivă.

Ne-am putea întreba de ce ar vrea cineva să facă o expoziție de ciuperci otrăvitoare, sau mai ales de „cărți otrăvitoare”. Dar cum ciupercile folosite nu sunt adevărate, ci sunt confecționate din hârtie și vopsea, nici cărțile nu au cum să fie toxice. Sau ar putea fi caracterizate ca fiind otrăvitoare pentru privire, căci sigur nu te vei sătura să le privești și să le admiri.

Numită „(S) Edition”, expoziția Mellisei a fost prezentată o singură dată în forma ei completă și anume în anul 2010 la Conservatorul Morgan din Cleveland.

Natura își poate trimite mesajele prin tot felul de metode: prin tunete și fulgere, prin stele căzătoare sau prin vulcani ce erup. De data aceasta însă, ea a ales să-și scrie gândurile pe bucăți de hârtie, îmbrăcându-le frumos în hăinuțe roșii și albe…cu pălăriuțe de ciuperci!

editura_contour_mellisa_jay_craig_amanita_muscaria

editura_contour_mellisa_jay_craig_amanita_muscaria

editura_contour_mellisa_jay_craig_amanita_muscaria

editura_contour_mellisa_jay_craig_amanita_muscaria

LANSARE DE CARTE: CRONICĂ DE FAMILIE, DE MIHAELA DARIA MURĂRAȘU

Duminică, 25 ianuarie 2015, Asociația Non-Guvernamentală C.O.N.TOUR și Editura Contour în parteneriat cu ROTARACT Iasi, va dau întâlnire în Duken Bar la ora 13:00 la lansarea cărții Cronică de familie de Mihaela Daria Murărașu.

10940486_834451239948775_2114908142296975771_n

 

„Cronica de familie este un tablou pictat cu multă măiestrie, atât la nivel vizual, cât și lingvistic, cu imagini puternice. O caracteristică aparte a poeziei semnate Daria Mihaela Murărașu este dată de limbajul viu, colorat, în dulcele grai moldovenesc. Pornind de la rememorarea perioadei de tânără mamă, cu copiii năzbâtioți, dar dragi, la suprinderea imaginei spitalelor de la începutul anilor 1990, cu mâncarea fără gust, trecând prin poemele dedicate celor plecați în Ceruri mult prea devreme, autoarea acestui volum de poezie știe cum să țină cititorul atent, știe cum să redea imagini puternic emoționale și să transforme un eveniment din viața personală, pentru mulți aparent banală, în poezie. Dacă volumul transmite ceva, cu siguranță este vorba de trăiri: nu ai cum să îl citești și să nu te identifici cu unul dintre personajele Cronicii de familie.”

Bogdan Federeac

Ultima apariție

Visit Us On FacebookVisit Us On GooglePlusVisit Us On Pinterest

Horoscopul literar

January 2015
M T W T F S S
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Archives