RADIOGRAFIA UNUI JOB

Orice agent imobiliar este un intermediar între vânzător și cumpărător, promovează ofertele potențialilor clienți și caută persoane care doresc să facă achiziții imobiliare. Dar mă întreb, pentru un pasionat de lectură, ce agent ar fi potrivit?

Oferta pe piață pentru astfel de clienți pretențioși se pare totuși că este destul de vastă.

Matej Kren din Slovacia a construit în întregime o casă din cărți. Cine nu și-ar dori ca fanteziile copilăriei să prindă viață chiar între pereții unei astfel de clădiri? Expusă la Muzeul de Artă Modernă din Bologna, această casă dă dovadă de o adevărată măiestrie.

Poate că unii, mai nordici de fel preferă casele făcute din gheață. Pentru acești clienți deosebiți, piața imobiliară și mai exact artistul columbian Miler Lagos a găsit o soluție: iglul din cărți. Cui nu i-ar plăcea o excursie la Polul Cărților, în care s-ar putea simți ca la Polul Nord…doar că purtând haine mai subțiri!

Știm cu toții că fenomenul reciclării ia acum amploare, așa că pentru cei mai eco, Richard Kroeker și câțiva studenți pricepuți de la Universitatea Dalhousie din Canada au construit o casă din 7000 de cărți reciclate.

Și pentru că nu trebuie să îi uităm și pe cei mai mici, o bibliotecă din Iowa a construit pentru aceștia o căsuță din cărțile cele mai iubite de ei și anume, cărțile de povești.

Cum poți să nu iubești cărțile și lectura atunci când devii o parte din ele?

editura_contour_radiografia_unui_job

editura_contour_radiografia_unui_job

editura_contour_radiografia_unui_job

editura_contour_radiografia_unui_job

editura_contour_radiografia_unui_job

NOAPTE CU LUNĂ ȘI CERBI, DE DARIA MIHAELA MURĂRAȘU

editura_contour_noapte_cu_luna_si_cerbi

Noapte cu lună și cerbi este un volum al regăsirii, al identității. Multe dintre poeme, scrise în anii 1970-1980, sunt poemele tinereții,  poeme ce explorează Erosul, poeme ale sensibilității, ale așteptării și dezamăgirii, poeme ale senzualității, nicidecum ale carnalității.

În texte precum Model în humă, autoarea se joacă de-a creatorul în două ipostaze. Există un creator de imagini și mitologii, și un făuritor, dătător de viață care, pornind de la forme simple precum crearea unei căni, obiect total lipsit de viață, trece la un măr, cu viață, dar fără suflare, și ajunge la desăvârșirea ființei umane. Dumnezeul biblic este înlocuit de unul personal („O! Dumnezeul meu!”), cel ce a creat mai întâi pe Eva, direct din humă, nu din coasta unui Adam neconceput. Un astfel de Demiurg, perceput în intimitate, este cel dorit, rugat să rămână alături de creația sa ori de a o face nemuritoare. În alte texte îl regăsim pe Dumnezeu ca pe un părinte blând ce are grijă de toate făpturile.

Mitul Evei primordiale, locuitoare a unui ținut edenic până la apariția soțului, fratelui, tatălui și fiului, ființe frumoase și puternice, este umbrit odată cu dispariția lor din viața femeii. Durerea provocată nu este alungată decât prin apariția urmașilor. Copilul este cel ce dă valoare unei vieți.

Soarelui îi este închinat un întreg cult. Puterea astrului nu vine din lumina și căldura pe care le dă, ci din botezul prin care scaldă natura și îi oferă viața.

Parcurgând paginile cărții descoperi că o clipă este mai mult decât o subunitate a măsurării timpulului. Clipa apare atunci când timpul care a înghețat lasă iubirea să se manifeste.

Atipicul nu este o caracteristică străină textelor din volum. Pentru Daria Mihaela Murărașu iarna nu este anotimpul morții sau al înghețului, ci al nașterii, iubirii și al dezghețului sentimental, pe când toamna, prin goliciunea copacilor, prin galbenul și cenușiul naturii, prin nostalgia degajată, este anotimpul pierzaniei. Trăirea pierde în detrimentul amintirilor și dorințelor neîndeplinite.

Lectura volumului Noapte cu lună și cerbi este o călătorie prin labirinturi onirice în care universul își rescrie regulile, iar miturile și înțelesurile, lăsând în urmă cea mai importantă lecție: iubirea.

Bogdan Federeac

Noapte cu lună și cerbi a fost publicat la Editura Contour în luna februarie a anului 2014. De aceeași autoare a fost lansat volumul de poezii Cronică de familie în ianuarie 2015.

DOMNULE DRAG,

– Cât costă un vis? Dacă nu vă supărați…

– O dorință cât mai ajunge astăzi? Fie ea împlinită sau nu…

-Dar dragostea, domnule drag? Dragostea cât mai costă astăzi?

 

Nu înțelegem aceste întrebări. E drept. Atunci cum am putea înțelege taxa pe cultură?

Proiectul legii timbrului cultural prevede ca pe fiecare carte să fie lipit un timbru în valoare de un leu. Banii colectați vor merge către Uniunea Scriitorilor, căte scriitor, dar în cea mai mare parte către stat. Deci acum s-ar cădea să întrebăm: „Dar cultura, domnule drag? Cultura cât mai costă astăzi?”

Plecând de la faptul că România ar fi singura țară din Europa care taxează cărțile, biletele de spectacol și film, la fel ca băuturile alcoolice și tutunul, ne oprim puțin și asupra faptului că prețurile cărților vor crește cu aproximativ 10% la raft.

Proiectul a trecut deja de votul Senatului și a primit avizul Consiliului Legislativ. Camera Deputaților va avea însă votul decisiv, oare la ce să ne așteptăm?

Până atunci ar trebui să înțeleg că trăim într-o lume în care incultura și lipsa banilor câștigă un război, în care plăcerea lecturii pierde din ce în ce mai mult teren. Câte cărți avem acum pe rafturi și câte vor mai rămâne dacă această lege va fi adoptată?

OPERAȚII PE PAGINI DESCHISE

Ce se întâmplă când pui la un loc un arheolog, un explorator și un chirurg desăvârșit?

BRIAN DETTMER este întruchiparea perfectă a celor de mai sus, fiind cunoscut pentru sculpturile sale inovative și obscure. Având o viziune puțin distinctă decât a altor artiști și lucrând cu o precizie deosebită, acesta taie și îmbină părți din cărți vechi, uzate, pentru a-i purta pe oameni în noi călătorii vizuale.

Lucrând cu instrumente chirurgicale, acesta se folosește de toate componentele unei cărți pentru a da viață unor adevărate opere de artă, oferindu-le de data aceasta cărților o altă seminficație.

Prin creațiile sale Brian încearcă să demonstreze faptul că adevărata frumusețe a lucrurilor se află în interiorul și nu în exteriorul acestora. Bogățiile și profunzimile unei cărți se află în ceea ce transmite aceasta și nu în forma coperții sau culoarea paginilor. Artistul respectă cu sfințenie această idee și nu face decât să reinterpreteze o carte, păstrându-i conținutul.

Lucrările sale au fost expuse de-a lungul timpului în mari muzee ale lumii din New York, Chicago, San Francisco, Miami, Atlanta și Barcelona. De asemenea publicații importante precum The New York Times, The Los Angeles Times, The Guardian au prezentat expozițiile acestuia.

 editura_contour_brian_dettmer_operații_pe_pagini_deschise

editura_contour_brian_dettmer_operații_pe_pagini_deschise

editura_contour_brian_dettmer_operații_pe_pagini_deschise

editura_contour_brian_dettmer_operații_pe_pagini_deschise

editura_contour_brian_dettmer_operații_pe_pagini_deschise

brian 6

14

Orice carte bună, doarme alături de tine pe noptieră. Dar într-o seară obosit fiind, vei adormi și cartea va cădea pe podea deschisă la pagina 14.

Sună alarma. Te trezești grăbit și nu observi că pe mocheta din dormitor stau bine mersi niște cuvinte. Le ignori crezând că ești somnoros și te îndrepți către ușa de la baie. Perdeaua de la duș stă ascunsă în spatele unor pasaje mâzgâlite cu cerneală neagră: „Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă credem în magie, vom trăi o viaţă magică.” (Anthony Robbins). Te oprești, zâmbești și îți amintești ca prin vis că ai mai citit asta undeva…o viață magică?

Ceasul ticăie fără să îl întrebe nimeni nimic. Îți amintești că nu ai făcut patul și te întorci în dormitor gândindu-te încă la magie. Care magie? Patul e acum cel pe care dansează literele de pe perdeaua de duș. Dar stai că acum și-au schimbat locul, forma și ordinea: „Viața nu este nici simplă nici complicată, nici limpede nici mohorâtă, nici contradictorie nici coerentă. Este – și atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică.” (Antoine de Saint-Exupery).

Cobori scările în grabă și nu observi că scările servesc acum ca rafturi de bibliotecă. Lustra din sufragerie îți pare puțin ciudată. Parcă ieri nu era acolo. Pagini întregi din cărți citite de-a lungul anului se învârt și îți luminează sufrageria. Zâmbești și îți dai seama că de fapt, ele sunt cele care îți luminează viața.

Cățelul stă cuminte în hol. Nu s-a trezit bine încă, dar te-a auzit coborând scările. Îi urezi o zi bună și nu poți să nu remarci faptul că niște litere buclucașe s-au așezat si pe pernuța lui: „Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.” (Octavian Paler).  Acum și câinele a citit tot ce ai citit tu aseară?

Ceasul ticăie din nou. Acum îl întrebi tu supărat, dacă nu ar putea să ticăie mai rar. Ai pierdut deja primul autobuz și te așezi pe banca din stație să îl aștepți pe al doilea: „Ia viața de piept. Nu ca s-o trântești, ci ca să-i auzi mai bine inima cum bate.” (Tudor Mușatescu)

Te așezi, zâmbești și te gândești oare ce se întâmplă astăzi? De ce fug toate aceste cuvinte după tine și de ce sunt întotdeauna cu un pas înaintea ta? Apoi îți amintești că aseară ai adormit și ai rămas la pagina 14…în viață nu poți să rămâi dansând pe aceași pagină, fie ploaie sau soare, ci trebuie să citești tot înainte ca să ții pasul cu muzica literelor.

Tu la ce pagină ai rămas?

editura_contour_14

editura_contour_14

editura_contour_14

editura_contour_14

editura_contour_14

editura_contour_14

Ultima apariție

Visit Us On FacebookVisit Us On GooglePlusVisit Us On Pinterest

Horoscopul literar

February 2015
M T W T F S S
« Jan   Mar »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728  

Archives