NU CĂUTAȚI POVESTEA PERFECTĂ. AZI STAU ACASĂ.

Fiecare carte ascunde o poveste. Fiecare personaj are un rol anume de interpretat. Dar ce se întâmplă atunci când un personaj iese din cartea sa pentru a spune o altă poveste?

Fotograful american Thomas Allen a creat o astfel de lume în care diferite personaje din revistele anilor 40-50 au devenit protagonistele unor cărți cu subiecte total diferite. Fiecare „piesă” a acestui joc primește astfel un rol diferit, creând contexte cu totul și cu totul originale.

De-a lungul vieții interpretăm o mulțime de personaje și suntem protagoniștii a numeroase povești. Dar în esență, nu suntem decât un singur personaj cu un singur scenariu pus în față. Ne ia timp să realizăm acest lucru. Dar atunci când îl realizăm, ne dăm seama că oricât am căuta perfecțiunea, fie în oamenii din jurul nostru, fie în cărțile pe care le citim sau în revistele de la chioșcul de lângă bloc, aceasta nu există. Nu există povestea perfectă, nu există autorul perfecț, nu există momentul perfect. Existăm noi și atât. Perfecțiunea există în fiecare dintre noi.

Așa că, nu căutați povestea perfectă. Ați găsit-o deja!

 editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

 editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

editura_contour_thomas_allen

http://www.moolf.com/interesting/book-art-photography-by-thomas-allen.html

FRAGMENT: „EMOȚIA LUI A FI” – GABRIELA CHIȘCARI

Când plouă

Când plouă-n zece,
Se-adună-n valuri norii
Și se pătrund cu gând de tun și fulger;
Se pleacă-n ape verile, să plece,
Până le-apucă zorii
Pleoapele-n străfulger.

Când plouă-n cinci,
Se dezlipește cerul
În apă rece, scursă prin noroaie;
Se spală praful, sufletul și clerul
De păcat fin, de umbre și de zoaie
Cu inima pe brânci.

Când plouă-n trei
Se împletesc șiroaie
Pe garduri ude și pe mâini;
Încântă ritmuri ton de epopei
Zdrobind cu spade pumnii în bătaie,
În plânsete de câini.

Când plouă-n doi
Iubirea își împacă
Din nori – durerea plescăind în lacuri,
Topește sufletul din sloi,
Și-n haină nouă îl îmbracă,
Din clipă-n… veacuri.

editura_contour_diana_butnaru_blackdot

Foto: Diana Butnaru

STRĂNUTURI PIȘCĂTOARE – GHEORGHE BĂLĂIASA

editura_contour_Gheorghe_bălăiasa_strănuturi_pișcătoare

De la începuturile sale și până astăzi, arta literaturii și-a păstrat funcțiile principale, printre care aceea a relaxării/ divertismentului, aflată, de altfel, într-o zonă foarte căutată de pătimașii întru lectură. Dincolo de felurite ziceri celebre ce atestă rolul benefic/ catalizator/ vindecător al râsului, există o predispoziție ce-l îndeamnă pe om să îl caute, cum în povești se căutau odinioară ierburile miraculoase, praful de licornă și sămânța fericirii. Prin urmare, tot ce e scris sub semnul patronator al râsului e predestinat să își găsească o plajă confortabilă de receptori, nu doar pentru invocatele funcții terapeutice ale acestuia ci și pentru faptul că omul, ființă sociabilă prin definiție, a simțit mereu nevoia înțepării, șfichiuirii, ironizării subtile a celorlalți; să ne înțelegem, nu vorbim aici de discursul vitriolant, demolator, anihilator ci ne referim la acel tip de discurs ce presupune parcimoniozitatea și veselia armonioasă în cetate, de regulă la vreme de seară și lângă vase adânci cu vinuri parfumate.

Un asemenea gen de discurs are ca exponent de frunte în formele sale epigrama, specie cultivată în timp de nume mari, precum Alceu, Meleagru, Julian Apostatul, Horațiu, Martial, Tibul, Catullus, mult mai târziu, apoi, Marot, La Fontaine, Voltaire, Le Brun iar ca să trecem și în spațiul românesc Al. Macedonski, Cincinat Pavelescu și unicul și neasemuitul Păstorel, ca să ne oprim cam la jumătatea secolului trecut.

Astăzi, într-o continuitate ce a impus și nume mai apropiate, precum George Zarafu, Mihai Pânzaru-Pim, Mircea Ionescu-Quintus, epigrama cunoaște un reviriment demn de aplaudat, mărturie depunând existența unor cenacluri apreciate și a unor reviste de profil în care numele noilor epigramiști (sau mai vechi) sunt tot mai numeroase.

Ne oprim acum la autorul care semnează acest volum de epigrame, profesorul pășcănean Gheorghe Bălăiasa, al cărui talent de făuritor de poante ironice, șfichiuitoare, cu adresabilitate la un personaj cunoscut sau chiar cu auto-adresabilitate era cunoscut de mult. De altfel, într-una dintre epigramele ce intră în component prezentului op, lucrurile sunt tranșante, după tipicul unui epigramist de calitate, ce se respectă: De mic am fost făcut atent,/ că aș avea ceva talent/ Dar astăzi câteodată zic:/ Păcat că nu am rămas mic! Autoironia etalată cu plăcere e doar una dintre calitățile epigramistului Gheorghe Bălăiasa. Acestora li se pot adăuga și altele, la fel de importante pentru un statut serios în branșă: curiozitatea intelectuală, simțul ascuțit al observației, știința subtilă a comparativismului, digerararea eficientă a unor produse culturale diverse, spirit de frondă combinat cu plăcerea socializării, talentul a bea vinuri bune și deștepte, înțelepciunea de a fi gourmand cât este necesar, puterea de a ridica micimile unui moment oarecare, de multe ori insignifiant, la înălțimea fixării prin umor, știința sarcasmului amestecat cu necesara duioșie ce nu exclude pe nimeni, denunțare plăcută a unor tare, a unor mici păcate, fără ca prin aceasta cineva să sufere excesiv.

Sunt toate acestea (și multe altele, probabil) semne ce se desprind după parcurgerea „strănuturilor” semnate de profesorul Gheorghe Bălăiasa, după o lectură mai mult decât agreabilă și profitabilă. Aș mai adăuga că, față de mulți dintre confrații săi, dintre care mulți au ajuns la dueluri verbale uneori extreme de virulente/ corosive sau față de alții care au mers până la transformarea epigramei în diatribă de încărcătură maxima, autorul de față a preferat o „aurită” cale de mijloc, dând catrenelor sale venin deloc letal, doar în doze suficiente pentru acele pișcături afabile, amicale anunțate chiar de titlul volumului.

Și ca să încheiem în spiritul dictat de o continua întoarcere la autor, multe dintre epigrame fiind auto-reflexive, nu putem să nu reproducem un autoepitaf, cu titulatura mușcător-delicată În căutarea fericirii: N-am cunoscut, spun pe cuvânt, / Ce-i fericirea, pe pământ,/ Acum, când plec, mai sper nițel,/ Că poate-o voi găsi sub el.

Cu siguranță, împlinirea poantei din autoepitaf se va produce foarte târziu; e posibil să fie și niciodată, deoarece vechii greci (și de la ei, mai toată lumea civilizată) credeau în nemurirea pe care numai „procreația întru frumos” ți-o poate aduce. Așa că urez lectură plăcută celor care gustă epigramele iar profesorului Gheorghe Bălăiasa îi doresc inspirație, viață lungă și colorată și acid ponderat, la vreme de seară, la Pașcani, la Probota, la Boroaia și oriunde s-ar mai afla.

Constantin Dram

Strănuturi pișcătoare, volum de epigrame de Gheorghe Bălăiasa, a fost publicat în iulie 2014 la Editura Contour.

HOROSCOP LITERAR: ZODIA BERBEC

Cele trei cuvinte definitorii ale berbecului luna aceasta sunt: nevoia de siguranță, prudență și hotărâre. Asta înseamnă mai mult decât trei cuvinte, ceea ce nu este foarte bine căci deja ne jucăm cu indulgența celei mai nerăbdătoare zodii.

Nevoia de siguranță:

„E plăcut să privești de pe uscat, în siguranță, sforțările celui ce se luptă cu marea în mijlocul vânturilor” (Lucretius)

Din punct de vedere al sănătății, pe lângă vestitul ceai al bunicii și cutiile de paracetamol de pe noptieră, pentru păstrarea imunității intacte, berbecii ar trebui să înceapă să scoată de la naftalină cărțile de pe lista de lectură ce o tot amână încă din iarnă. Conjuncția Soarelui (în Berbec) cu Mercur (tot în Berbec) va aduce o poftă nestăvilită de citit primăvara aceasta.

Prudență:

„Prudența este arta de a controla riscul.” (Alexandru Paleologu)

Pe spusele celui de mai sus ar trebui să se bazeze berbecul luna aceasta în ceea ce privește cariera. Nimic nu îi stă în cale. Ambiția și curajul lor vor ieși la iveală pe data de 5 aprilie 2015 când Soarele (în Berbec) este în cuadrat cu Pluton (în Capricorn). De aceea se recomandă totuși multă precauție în ceea ce privește noile proiecte la serviciu sau școală, căci se anunță câteva petreceri de neuitat pentru nativii din berbec, ceea ce îi va împiedica să ridice capul de pe pernă în câteva dimineți la rând.

Hotărâre:

[…]

E frumos,

Ca ulița întinsă verde spre lumină

În flori,

Fără urme în pământul rece,

Ca omul de zăpadă croit

Din măsline și nasturi

Uitat în grădină,

Topit,

Ca tine când ești.

 

E ușor,

Ca ridicarea din sprânceană

Când te miri

De nimic,

Ca valul ce trece

Fără să privească în urmă,

Hotărât,

Ca mâna ta pe mâna mea

Sfioasă,

Ca tine când iubești. (Emoția lui „a fi”, Gabriela Chișcari)

Cartea publicată luna aceasta la Editura Contour, trasează prin strofele de mai sus direcția în care sentimentele celor născuți sub semnul berbecului se vor îndrepta în această perioadă. Fire pasională și plină de farmec, caută să se identifice cu partenerul său, să devină două jumătăți ale aceluiași întreg. Influențele tranzitului lui Venus în Gemeni, fac ca luna aprilie să fie pentru berbec ocazia perfectă de a își întâlni jumătatea într-un loc cu totul și cu totul neașteptat și culmea, lipsit de romantism.

Sfatul literar al zodiei:

De fiecare dată când ești trist, caută-ți zâmbetul în una din operele autorilor născuți sub același semn zodiacal cu tine:

Hans Christian Andersen – 2 aprilie 1805

William Shakespeare – 23 aprilie 1564

Sven Hassel – 19 aprilie 1917

Fănuș Neagu – 5 aprilie 1932

Giacomo Casanova – 2 aprilie 1725

Daniel Clowes – 14 aprilie 1961

editura_contour_horoscop_literarSursă poză: https://www.tonica.ro/wp-content/uploads/2014/08/berbec.png

ZIUA

Delacroix spunea: „Nu există nici o altă artă fără poezie”. Eu îndrăznesc să spun că nu există nimic fără poezie.

Soarele ne mângâie cu razele sale într-o măsură armonioasă, zâmbetul dintre doi necunoscuți  se conturează într-o silabă scurtă, tristețea fiecăruia sună a monorimă. La finalul fiecărei respirații, fiecare dintre noi este o strofă. Și așezați lângă mii și mii de alte strofe, ne aliniem într-o poezie perfectă a lumii.

Ziua Mondială a Poeziei este sărbătorită anual pe data de 21 martie. Se încearcă prin aceasta restabilirea unui dialog cu poezia sau ceea ce a fost ea și încă este. Dar timpul se scurge repede, noaptea fugărește ziua fiecăruia și toate poeziile oricât de lungi ar fi, au un vers final. Așa că poezia nu trebuie să fie sărbătorită doar astăzi. Poezia trebuie să fie în armonie perfectă cu fiecare clipă a existenței noastre.

În materie de poezie Editura Contour oferă o gamă diversificată cititorilor ei. De la epigrame pline de umor, la poezii încărcate cu romantism, de la poezii pline de nostalgie la poezii scrise într-o notă personală și deosebită, autorii noștri creează prin versurile lor o multitudine de stări.

 Prin poezie se poate exprima orice. Aceasta e ideea cu care ar trebui să râmânem la sfârșitul zilei, indiferent dacă e sau nu 21 martie.

 

 

„Falsa comparație” (Gheorghe Bălăiasa)

Căsătoria, cum se știe,

Se zice că-i o loterie,

Un lucru însă mă intrigă,

La LOTO se mai și câștigă!

editura_contour_ziua

 

 

„MUNȚI” (Gabriela Chișcari)

Problema e că Ridicăm munții,

Nu inima,

În căutarea fericirii.

Ne baricadăm

Pentru lupte

Mult mai mari

am putea duce,

Convinși

Că numai așa

Vom putea salva

Prințesa din turn.

Când, Fericirea e un parcurs,

Nu o țintă.

E mâna-n mână

În mers încet,

Sărutul pe frunte,

Îmbrățișarea strânsă,

Dorul scurs într-o floare

Cu miros de iubire,

Primul cuvânt

Al unui copil care învață

Să simtă,

Lumina soarelui

 Prin perdea,

Lingurița de ciocolată

Împărțită frățește,

Lupta cu săbiile

De plastic,

Râsul plin

Într-o cameră strâmtă,

Un cuvânt

Desenat tandru

Lângă o cafea pregătită

Pe furiș.

Fericirea e simplă.

Problema e că

 Ne credem Dumnezei

Și ne zidim

Singuri

Munți de urcat

Înaintea bucuriei

De a fi

Și a iubi.

Prezent.

editura_contour_ziua

 

 

 

„Definiție” (Dan Rusu)

Un copil, de dimineaţă,

M-a-ntrebat: ce-i aia „viaţă”??

I-am răspuns, privind la nouri,

Drumul dintre două „găuri”!!

Una e din care ieşi

Şi nicicând n-o să mai intri,

Fiind ascunsă printre vintre,

Cu o culoare de cireşi.

Alta e în care intri

Şi nicicând n-o să mai ieşi,

Trup sau suflet să îţi leşi,

Neştiind pe care dintre…

editura_contour_ziua

 

„Primăvara cu mesteceni” (Mihaela Daria Murărașu)

Era o zi de primavară

Dintr-un an când părul meu

Era o coaja de

Mesteacăn tânăr,

Albă și frumos

Mirositoare…

Atunci m-am îndrăgostit

De părul meu

Și de ziua

Când credeam

Că sunt o pădure

De mesteceni…

Voiam să fiu

Bună cu toată lumea,

Să le dau

Esența de

Mesteacăn din

Padurea ce eram,

Și mai voiam

Ca lumea să

Iubească pădurea

De mesteceni

Și s-o prefere

Tuturor pădurilor…

Nu le-aș fi dat

Umbra deasă a

Stejarului,

Sau măreția

Mută, a brazilor,

Dar le-aș fi

Dat voie

Să-și apropie

Obrazul de

Coaja mea

Netedă

Și i-aș fi

Îmbătat

Cu licoarea

Minunată,

Ce curge în mine…

Nu i-aș fi lăsat,

Să-mi zgârie,

Învelișul alb,

Pentru că el

Luminează pădurea,

Fără el, s-ar rătăci

Și i-ar putea

Doborî  lupii

Sau frica.

Nu vreau asta.

În pădurea mea,

Nu se pot ascunde

Hoți. S-ar vedea!

Și nici lupte

Nu s-ar putea da

Combatanții,

Iar s-ar vedea.

Doar știu eu,

Să fie îmbrăcați

În alb!

Dar atunci ei ar

Arunca armele!

Doar armele s-ar

Vedea, ei nu,

Că s-au contopit

Cu albul pădurii

Mele, și dansează,

Înnebunitor

De frumos,

Încât au amețit

Și coroanele copacilor

mei și se uitau

Buimace, în jos

La dansul

Ce-i îngeamănă

Și se întreabă:

De unde au apărut

Armele? De unde?

editura_contour_ziua

 

Tu trebuie să fii poezia mea, iar eu trebuie să fiu poezia ta. Indiferent cine ești Tu și cine sunt Eu.

Ultima apariție

Visit Us On FacebookVisit Us On GooglePlusVisit Us On Pinterest

Horoscopul literar

March 2015
M T W T F S S
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Archives