Cu toții am vrea să trăim cât mai mult. Încă se caută leacul miraculos pentru a opri acest proces natural al îmbătrânirii. Însă cred că el deja există, de fapt sunt două: o viață simplă, suntem structurați genetic să trăim peste o sută de ani, dar din cauza stresului și a poluării este un caz de excepție să vedem un om de o sută de ani și sănătos; iar al doilea secret, este moștenirea pe care o lăsăm. Pe aceasta dim urmă, cu toții o percepem în felul nostru.
Pentru unii oameni moștenirea înseamnă agoniseală, pentru alții aceasta este reprezentată de copii, unii văd în crime odioase o moștenire lăsată cadou omenirii, iar pentru alții este cuprinsă în rezultatul muncii lor, pentru scriitori aceasta este definită de fructul creației: cartea, opera cuprinsă între două coperți.
Noi putem culege din ea, fragmente din scriitor, căci totul este trecut prin lăuntrul său și după aceea exteriorizat pe hârtie, mai putem culege lumi fantastice, sau chiar reale, cu personaje mitologice sau veridice, cu tâlcuri sau povești de viață, înțelepciune, lumi trecute și istoria omenirii, căci mai presus de orice moștenirea unui scriitor este o prelungire adevărului.