editura_contour_gheorghe_bălăiasa_la_țintă

Gheorghe Bălăiasa s-a nascut pe 25 martie 1938 în satul Giuleaşti, comuna Boroaia, judeţul Suceava, fiind al şaptelea copil din cei nouă ai familiei Vasile şi Zamfira Bălăiasa.

Respectând îndemnul învăţătorului său: Tu dacă ai să fii cuminte şi ai să înveţi, vei ajunge departe, s-a străduit şi a reuşit să fie fruntaş la învăţătură în toate formele de învăţământ parcurse, începând cu şcoala primară, continuând cu gimnaziul şi liceul şi terminând cu studiile universitare. Apoi, ca absolvent al Facultăţii de Economie şi practicând profesia de dascăl, a luat toate examenele de grad cu calificativul maxim.

Este căsătorit cu Maria Bălăiasa, învăţătoare, cu care a întemeiat o familie bazată pe principiile moralităţii şi responsabilităţii, din care au rezultat doi copii: Magdalena Andrei, de profesie inginer, în prezent, manager al unei firme de confecţii din Municipiul Iaşi și Daniel Bălăiasa, de profesie inginer, om de afaceri în Piatra Neamţ. De la fată are un nepot, Cristian Gabriel Andrei, în care vede cum firul vieţii sale se prelungeşte în viitor.

Ca profesor şi, în ultima perioadă de activitate în calitate de director al Grupului Şcolar C.F. UNIREA Paşcani, a fost stimat de elevi şi apreciat de colegi şi forurile competente de la nivel judeţean şi naţional.

În afară de preocuparea pentru studiu, Dl. Gh.Bălăiasa a fost şi este un împătimit al cărţii beletristice, istorice şi filosofice. În unele momente de răgaz şi de inspiraţie, înzestrat şi cu un anumit umor şi drept al zicerii o zi în care nu ai râs este o zi pierdută, a încercat, iar noi spunem că a reuşit, să scrie o serie de epigrame în care să satirizeze fapte, atitudini, întâmplări.

Nu le-a făcut publice însă niciodată. Le face acum, la insistenţa unor prieteni, în cărțile sale! Citiţi-le şi nu veţi regreta!

Dr. Leonard Gavriliu

Mă aflam în orașul tinereții mele, „Fălticeni, mon amour”, când, în urma unui eveniment ce urma să-mi marcheze destinul, în mod inspirat mi-a venit ideea scrierii unei epigrame. Nu știu nici astăzi de unde mi-a venit ideea. Din, poate, firavul talent ce sălășuia în mine, sau copleșit de un duh ce domină atmosfera acelei urbe, îmbibată primăvara de parfumul florilor, iar toamna, de mireasma fructelor livezilor de meri ce o înconjoară, precum zidul de apărare a unui castel feudal.

La început nu aveam prea multe cunoștințe teoretice despre epigramă. Știam de la școală că e o formă de creație literară ce aparține genului liric. Abia mai târziu am aflat că etimologia epigramei vine din limba greacă (epi-grafi: a scrie pe ceva). În perioada de început această scriere avea caracter tragic, funebru și era inserată pe monumentele funebre. În epoca modernă ea s-a transformat din „basma de plâns a omului antic, în lacrima de râs a omului modern”, adică în epigramă satirico-umoristică.

În general epigrama este considerată de unii drept un gen de literatură minoră, periferică, facilă, un fel de umor provincial. Până și George Călinescu cataloga literatura epigramistică drept un „strănut literar”. Acest gen de literatură este strâns legat de tradiția folclorică românească. Însuși Nicolae Iorga ne caracteriza ca pe un popor “vioi și glumeț, de umor fără răutate și venin, care râde fiindcă așa-i vine lui să râdă, din mulțumirea sufletească pe care o simte, când cu ochiul lui străbătător de român prinde-n zbor caraghioslâcul dat de Dumnezeu lucrurilor și ființelor, pentru a-l face pe dânsul să se mai bucure uneori, făcând haz în mijlocul necazului”.

Epigrama nu dă verdict, nu pedepsește pe nimeni, ci atrage atenția împricinatului cu voia bună a umorului.

Gheorghe Bălăiasa

Gheorghe Bălăiasa este autorul a trei cărți de epigrame. Una a fost publicată la Editura Contour în anul 2014, Strănuturi pișcătoare, iar alte două urmând să iasă de sub tipar în martie, respectiv aprilie 2015: Insectar epigramistic și La țintă.