Cinefilii şi cititorii nu se înţeleg mereu în privinţa pasiunilor. Dacă cei dintâi adoră să cunoască vizionând filme, cei din urmă preferă să facă acest lucru prin intermediul cărţilor.

Am întălnit cu toţii situaţii amuzante când răspunsul unora la întrebarea dacă au citit o anumită carte a fost că nu, dar au văzut filmul. Pentru cititorii frenetici acest lucru este deranjat pentru auzul lor literar fin.

Sunt unele filme care se ridică la nivelul aşteptărilor şi sunt o imagine fidelă a cărţilor. Unii ar putea afirma uneori că filmul este mai bun decăt cartea după care s-a realizat ecranizarea. Părerile sunt împărţite, iar dispute pot apărea destul de uşor.

Morala pe care vrem să o transmite prin acest mic articol este cea de a nu judeca o carte după ecranizarea sa. După lectură şi vizionare va fi inclinată balanţa fie înspre satisfacţia cinefilului din noi sau înspre cea a cititorului.

Ecranizările nu sunt totdeauna o reprezentare fidelă a cărţilor, mai cu seamă că pentru realizarea acestora există un buget în care realizarea acestuia trebuie să se încadreze. Nu doar bugetul este cel care limitează o ecranizare, să nu uităm că aceasta trebuie să se încadreze într-un anumit interval de timp. De asemenea, tehnologiile utilizate pentru ecranizări uneori nu sunt dintre cele mai bune. Să nu uităm că ce ne apare pe ecran este viziunea unei echipe bine pregătite şi nu este neapărat viziunea scriitorului. Tristă este situaţia în care metafora unei cărţi este transpusă într-o ecranizare pragmatică, adoptată socialului, astfel încât se ajunge la diminuarea sau chiar pierderea lirismului. Unele ecranizări nu redau chiar tot conţinutul unei cărţi, pasaje edificatoare, interesante fiind uneori îndepărtate.

13103534_10153610378813379_2341233180316875544_n